Connect with us

Altele

Cresterea ramelor (ghid practic)

Publicat

pe

Rama, indiferent de specie, a fost si este o momeala clasica in pescuitul recreativ – sportiv.

Desi la ora actuala ramele pot fi cumparate „de-a gata”, pentru un pescar pasionat, care sta „la curte”, infiintarea unei crescatorii proprii insemna un real castig pe multiple planuri: economie de bani, rame disponibile la orice ora, reciclarea ecologica a deseurilor vegetale din gospodarie si nu in ultimul rand obtinerea unui „subprodus” respectiv pamant pentru flori (compost), care va fi mult apreciat de „consoarte”.

Nu intentionez sa prezint o metoda ultra stiintifica, costisitoare si care necesita multa munca, cele descrise mai jos se bazeaza in mare parte pe experienta proprie, subsemnatul beneficiind de o astfel de „crescatorie” multi ani, cu rezultate uimitoare.

Ce crestem

Este foarte important ca in crescatoria nostra sa inmultim specia Lumbricus rubellus, care este ruda apropiata cu rama de pamant (Lumbricus terestris).

Numita de unii „rama de litiera” sau „rama de frunzar” ea este cunoscuta de pescarii vorbitori de engleza, sub diverse denumiri: Driftworm, Garden Worm, Angle Worm sau Leaf Worm;

Unde o gasim, cum arata, ce avantaje are

Lumbricus rubellus este un locuitor al solului si in special al frunzarului, la degradarea careia contribuie in mare masura. Asadar, intr-o zi frumoasa de primavara – vara, dupa o ploaie, facem o excursie intr-o padure de foioase unde vom cauta in stratul de frunze moarte de pe sol (litiera) si mai ales intre frunzele maronii, umede si lipite intre ele, un numar cat mai mare de rame. Daca vom cauta in zonele mai putin circulate, daca avem putin noroc si suntem atenti, pe un metru patrat putem gasi pana la 100 de exemplare. Le vom aduna fara a le indeparta de pe frunzele pe care le-am gasit si fara sa uitam sa adunam si 1 – 2 saci de frunzar din aceasi zona (sursa de hrana pentru inceput).

Rama de frunzar seamana mult cu rama de pamant. Are un aspect lucios, de culoare purpurie sau rosu-maronie, pe partea ventrala culoarea fiind mai deschisa. Lungimea corpului este de 6 – 12 cm, cu o grosime medie de 4 – 6 mm. Apartine de viermii inelati si poseda o formatiune specifica perioadei de maturitate sexuala numita clitelum, care reprezinta o ingrosare tegumentara cu rol in reproducere (v. fig. 1 si 2). Aceasta formatiune are, impreuna cu alte caractere, un rol important in recunoasterea ei, deoarece indivizii speciei Lumbricus rubellus poseda clitelum numai pe partea dorsala a corpului. Daca se face o observatie la lupa, se constata ca ea se afla situata pe inelele 26-33, caracter propriu speciei respective.

Cresterea ei a fost studiata si perfectionata in scopul obtinerii compostului, in intreprinderile de bio-reciclare a deseurilor vegetale. Spre deosebire de rama comuna (de pamant) prezinta urmatoarele avantaje:

– traieste la suprafata solului, sau aproape de suprafata;
– este mai putin sensibila fata de lumina, datorita pigmentarii puternice;
– se hraneste predominant cu resturi vegetale in descompunere;
– devine matura reproductiv la aprox. 179 de zile;
– logevitatea variaza intre 682 – 719 zile;
– depune 79 – 106 coconi /an /individ;
– iarna hiberneaza in sol, in mici caverne globulare, la mica adancime (40 – 50 cm);
– primavara revine la suprafata in stratul de frunzar;
– daca are hrana suficienta nu migreaza;
-prin consumarea resturilor vegetale, genereaza un compost de culoare
– neagra-bruna, de buna calitate.


Din punct de vedere al pescarului sportiv, nu sunt de neglijat urmatoarele aspecte:

– tegumentul fiind relativ gros, sta bine pe carlig;
– rezista mult in apa, inclusiv in apa sarata, fiind viabila si la 3-4 grade celsius;
– nu are miros neplacut, iar prin intepare sau rupere, nu elimina acel
– lichid puternic mirositor caracteristic ramei de balegar;
– tinut in pamantul in care a crescut, poate fi pastrat in frigider sau la temperatura
camerei, cateva saptamani.

Metoda de crestere

Cautam in curte (gradina) un loc umbros si relativ ferit de curenti de aer (preferabil langa un zid, gard, etc.) unde construim din scanduri sau cu zidarie usoara (BCA) un „tarc” direct pe pamant. Dimensiunile sunt la alegere, dar recomandabil este un volum de aprox. 2 mc, cu o inaltime de 0,7 – 0,8 m.

Spatiul rezultat se imparte transversal in doua, printr-un perete despartitor din scanduri distantate intre ele la 1 – 2 cm. Depozitam in unul dintre spatii frunzarul si ramele adunate in padure, dupa care udam usor „crescatoria” si totul este gata.

Logica celor doua spatii este simpla: vom incepe cresterea ramelor in unul dintre ele, iar cand acesta se va umple cu compost (pamant organic) vom incepe depozitarea resturilor vegetale in spatiul alaturat, ramas gol. Ramele vor migra spre sursa de hrana iar compostul rezultat, poate fi utilizat in gradina. Prin utilizarea alternativa a celor doua spatii, crescatoria poate functiona un numar mare de ani.

Ce vom face in continuare ? practic mai nimic. Vom avea doar grija ca in aceasta incinta sa depozitam toate resturile vegetale din gospodarie, provenite in cursul anului, respectiv: iarba cosita; frunzele si lastarii de vita de vie (daca nu a fost recent stropita cu pesticide); frunzele pomilor fructiferi, cazute toamna; toate frunzele si tulpinile legumelor etc. Dintre speciile de foioase sunt preferate in primele saptamani dupa moarte, frunzele de cires si de par, dintre speciile furajere trifoiul rosu, iar dintre resturile de legume, frunzele de ceapa. Numai frunzele de fag sunt consumate nedegradate, imediat dupa cadere.

Atentie ! nu se vor depozita aici frunzele de nuc, tulpinile si frunzele de rosii si cartofi.

Dintre resturile menajere, pot fi adaugate cojile de legume, fructe, produsele cerealiere. Deosebit de utile sunt cojile de oua zdrobite sau macinate fin, ele constituind un important aport de calciu.

Daca este foarte cald, sau nu a ploat de mult, vom uda periodic „crescatoria” avand grija ca surplusul de apa sa se scurga in sol sau prin peretii de scandura. În general este de preferat sa mentinem o usoara umiditate si o reactie neutra sau slab alcalina in crescatorie, deoarece daca solul devine acid ramele raman mult mai mici, iar in caz de uscaciune excesiva ele se retrag in sol. Trebuie stiute de semenea urmatoarele: Lumbricus rubellus rezista la temperaturi limita cuprinse intre 2 si 30 gr. celsius, temperatura optima fiind de 18 – 22 gr. Sub 10 grade adultii nu mai formeaza coconi iar ritmul de crestere a formelor tinere scade. Crescatoria se acopera cu o bucata de nailon de culoare inchisa sau un covor uzat, pentru a pastra umezeala, a tine mustele la distanta si sa impiedicam evadarea ramelor din noul lor mediu de viata. Acestea vor fi la inceput foarte active (mai ales noaptea), dupa acomodare insa se vor grupa in stratul cu umezala optima, unde se vor si inmulti. O aglomerare excesiva a ramelor intr-un spatiu restrans indica faptul ca ceva nu este in regula: prea multa umezeala, mediu prea uscat, prea acid, prea cald, prea rece, prea compactat sau lipsa de aer, in ultimele doua cazuri fiind necesara afanarea masei vegetale. Daca toate conditiile de viata sunt intrunite, ramele se vor inmulti din primavara pana in toamna. Desi sunt organisme hermafrodite, ramele se inmutesc exclusiv pe cale sexuata, prin alaturarea a doi indivizi si schimb reciproc de spermatozoizi. Dupa acuplare fiecare individ va secreta la nivelul clitelum-ului o substanta numita albumina, din care se va forma coconul. Acesta are forma rotunda, culoare alba, si contine cate 8 – 10 oua, din care dupa eclozare supravietuiesc de regula 3 – 4 exemplare. Pe durata maturarii oualor, in aprox. 3 saptamani (functie de temperatura), coconul se mareste si isi schimba culoarea, devenind galben, maro si rosu in ultima etapa, cand are marimea unui sambure de strugure. La eclozare ramele tinere au culoare alba cu nuante roz.

Ramele au, in sol si in afara solului, numerosi dusmani naturali. Multe rame sunt mancate in sol de cartite, soareci, gandaci si larvele acestora, iar la suprafata solului cad adeseori prada pasarilor.

Daca depozitam in crescatorie o cantitate mare de fructe stricate, riscam o inmultire excesiva a „musculitei de otet” (Drosophila melanogaster) care nu dauneaza ramelor, dar ne poate deranja prin numarul mare de indivizi. În acest caz putem folosi o capcana simpla, realizata dintr-o sticla de plastic, astfel: in zona de mijloc a sticlei, cu un cui subtire, incalzit, facem numeroase gauri; turnam in sticla suc de fructe, bere sau vin acrit, adaugam 2 picaturi de sapun lichid si inchidem sticla cu dopul sau. Gaurile vor fi suficient de mari pentru ca musculitele sa intre in sticla atrase de hrana, dar nu vor mai gasi calea de iesire, sfarsind inecate in lichidul din interior.

Pentru a avea o „crescatorie” eficienta vreme indelungata, trebuie sa avem grija de doua aspecte: sa asiguram permanent sursa de hrana si sa nu extragem o cantitate excesiva de rame, periclitand astfel perpetuarea populatiei.

Dr. biol. Petru Burian, 14.05.2007

Apasă ca să comentezi

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Altele

Permis de pescuit ANPA 2018

Publicat

pe

Scris de

Ce trebuie sa faci pentru a pescui legal in 2018?

1. Permisul de pescuit ANPA alb
In primul rand trebuie sa verifici site-ul ANPA in functie de zona unde doresti sa pescuiesti pentru a vedea daca acestea au trecut in gestiuna unor asociatii de pescari. Pentru a deveni membru al unei asociatii de pescari sportivi trebuie sa intri in posesia permisului ANPA de culoare alba! Acest tip de permis este eliberat de catre ANPA, DOAR prin intermediul asociatiilor de pescari autorizate.
Permisul de pescuit ANPA alb iti da dreptul de a pescui in zonele atribuite de catre asociatiile respective si prin reciprocitate, in restul zonelor atribuite altor asociatii de pescari din alte zone ale tarii.

„Permisul de pescuit recreativ este valabil atât pentru zonele pe care asociaţia al cărei membru este a încheiat contracte de utilizare în scop recreativ a resurselor acvatice vii, cât şi pentru zonele pe care alte asociaţii au încheiate contracte, pe bază de reciprocitate, fără a se depăşi capacitatea anuală de pescuit stabilită pe bază de studii ştiinţifice de specialitate”

2. Permisul de pescuit ANPA albastru
Acest permis este eliberat direct de catre ANPA si este valabil pe Dunare si bratele sale, in Marea Neagra si in habitatele piscicole naturale necontractate de ctre asociatiile de pescari sportivi.

De unde se obtin permisele anpa in 2018?

1. Permisul de pescuit ANPA alb, se obtine de la asociatiile de pescari sportivi care au un contract incheiat cu ANPA. (se achita cotizatia de membru – pretul difera de la o asociatie la alta)

2. Permisul de pescuit ANPA albastru se obtine de la sediul ANPA Bucuresti sau de la serviciile teritoriale ANPA/DPIM Constanta/ANPA. (se elibereaza gratuit)

Ce alte optiuni sunt?
Daca nu doriti sa va afiliati unei asociatii de pescari pentru a obtine permisul ANPA alb, in functie de regulamentul propriul al asociatiei care are un contract de utilizare a resurselor acvatice vii in scop recreativ, puteti plati o taxa de pescuit impusa de respectiva asociatie. Dar ATENTIE, inainte de a merge la pescuit pe un luciu de apa aflat in contractul unei asociatii, trebuie sa va informati daca acestia ofera posibilitatea platirii undei taxe pentru a pescui pe respectivul luciu de apa.

In unele zone din tara, cei inscrisi in asociatiile de pescari primesc in schimbul taxei, doar un „Carnet de Membru Pescar Sportiv” si raman in asteptare privind permisul de pescuit ANPA alb (atribuit asociatiilor). Daca asociatia de pescari va garanteaza faptul ca puteti pescui in habitatele naturale doar pe baza respectivului carnet de membru, atunci puteti merge linistiti la pescuit.
* Spre exemplu, pentru a pescui pe Raul Prut si pentru a obtine Permisul de Granita de la Politia de Frontiera, veti fi nevoiti sa aratati dovada platii taxei catre asociatia de pescari. (Carnet de membru pescar vizat pe anul in curs + chitanta care face dovada platii).

Permisul de pescuit ANPA albastru.
Eliberat doar de ANPA.

Carnet de Membru Pescar Sportiv si Permis ANPA alb. (eliberate de catre asociatiile de pescari)
sursa foto: povestipescaresti.ro

Cat costa cotizatia de membru?
Din pacate pretul nu este stabilit la o suma fixa, asa ca fiecare asociatie de pescari percepe taxa in functie de cum crede de cuviinta.

Echipa noastra a discutat cu pescari din diferite judete pentru a afla cat este taxa in zona lor, astfel:

In judetul Timis, pretul cotizatiei este 100 lei plus 5 lei carnetul.
In judetul Suceava, pretul cotizatiei este de: 160 lei
In judetul Iasi, pretul cotizatiei este de: 160 lei iar pentru pesroanele trecute de 60 de ani, pretul este de 80 lei.
In judetul Vaslui, pretul cotizatiei este de 100 de lei.
* daca aveti informatii din alte judete, va rugam sa ne lasati un comentariu, va multumim!

Atentie! Acest articol are caracter informativ si nu caracter oficial. Pentru veridicitatea informatiilor va recomandam sa consultati serviciile de specialitate.

Citeşte continuarea

Top Articole