Simtul olfactiv al pestilor este foarte bine dezvoltat in comparatie cu alte vietuitoare, intrucat vizibilitatea din apa este redusa iar in functie de anotimp, aceasta poate scade la doar 20-30cm (in timpul viiturilor sau ploilor torentiale). Dr. Mark Burdass dezvaluie anumiti factori care trebuie luati in calcul si descrie cum functioneaza acest mecanism.
Cum simt pestii mirosul?
Pestii sunt inzestrati cu doua nari laterale, situate pe botul acestora. Aceste nari sunt structuri complexe iar la o analiza amanuntita o sa observati ca exista cate doua orificii pe fiecare nara, una de admisie alta de evacuare, care nu au legatura cu, cavitatea bucala. In fiecare nara exista mici clape care separa cele doua gauri iar odata cu miscarea pestelui apa trece prin aceste orificii si este impinsa in partea de jos unde se afla celulele senzoriale structurate in „cute” (aproximativ 500000 de celule pe milimetru patrat). Aceasta formatiune compacta de celule senzoriala este denumita „rozeta” de catre Dr Mark Burdass, iar omul de stiinta spune ca exista o mare diferenta intre celulele senzoriale de la o specie la alta . De exemplu , stiuca are 9 cute senzoriale spre deosebire de Tipar care are 90. Ce inseamna acest lucru? ca stiuca are un simt olfactiv slab dezvoltat, aceasta bazandu-se in special pe viteza de reactie si vaz. Anghila, un peste foarte bine dotat din punct de vedere olfactiv, are de 100 de ori mai multe „cute” in care sunt grupate celulele senzoriale, 1000 la numar. Cu cat sunt mai multe cute senzoriale cu atat creste densitatea de celule senzoriale, iar aceasta dentistate a fost stabilitita pe x celule pe mm patrat.
Ce pot mirosii pestii?
Produsele chimice pe care le pot mirosii pestii sunt variate, dar cele mai importante pe care le folosesc pescarii au la baza aminoacizi dar pe langa acestia acizii biliari pot declansa hranirea majoritatii specilor. Aminoacizii se gasesc in alimente si implicit in nadele folosite. De exemplu momelile naturale cum sunt viermii sau melcii care nu au un miros specific speciei umane, acestia au un grad scazut de aminoacizi care poate fi detectat foarte usor de pesti. Salmonidele (pastravul si somonul) au un nivel scazut al simtului pentru aminoacizi in comparatie cu ciprinidele (crap, platica, mreana, etc) care au o sensibilitate crescuta pentru aceasta substanta. Acesti aminoacizi fac parte din compozitia nadelor pentru pescuitul la crap dar sunt prezenti si in aditivi.
In comparatie cu aminoacizii, acidul biliar este mai putin cunoscut de pescari, intrucat acestea sunt substante chimice excretate de pesti dupa digerarea hranei. Prezenta acestor acizi biliari in apa indica faptul ca anumiti pesti s-a hranit in zona respectiva iar pentru cel care detecteaza aceasta substanta, ii stimuleaza hranirea, incercat si el vrea sa gaseasca hrana in acelasi loc. Crearea de acizi biliari este ultima problema cu, care se confrunta producatorii de nade, odata introduse in nade, aceasta substanta va stimula si va aduna pestii pe vad. Pestii pot detecta nenumarate substante introduse in nadele de pescuit dar inca nu s-a demonstrat un anumit tip de aminoacid care poate atrage pestii iar nadele de pescuit folosesc un complex de aminoacizi.
