Pescuit la rapitor
Pescuitul la rapitor cu pestisori vii
Este de departe cea mai respandita metoda de pescuit la rapitori, datorita costurilor reduse si a usurintei de folosire. Principiul este cat se poate de simplu: rapitorii se hranesc cu pestisori vii ? Atunci sa le oferim astfel de pestisori, garnisiti bineinteles cu carligele corespunzatoare.
Metoda da rezultate atat pentru incepatorii aflati la primele capturi, cat si pentru pescarii ‘cu pretentii’, aflati in cautarea capturilor capitale. Singura conditie este de a adapta montajul si pestisorul momeala cu talia pestilor cautati. Speciile pe care le vizeaza de aceasta metoda sunt stiuca, salaul, bibanul si somnul.
Avantaje:
1. Este simplu de folosit, chiar daca subtilitatile nu lipsesc, ca de altfel la orice metoda. Odata montura lansata in apa, nu mai ramane decat sa fie supravegheata. Nu e metoda cea mai eficace de pescuit cu pestisor, dar pentru un pescar debutant este un inceput.
2. Este una dintre cele mai bune metode de a prinde pesti mari. Dovada stau capturile prezentate in revistele de pescuit.
Dezavantaje:
1. In ceea ce priveste insa numarul de pesti prinsi, metoda este mai putin buna, cedand teren in favoarea metodelor active, de cautare a rapitorilor in locurile unde banuim ca se ascund.
2. Cei ce pescuiesc cu momeli artificiale vor obiecta dificultatea gasirii si pastrarii pestisorilor momeala.
Montajele de baza
Exista o multitudine de montaje, fiecare pescar adaptand unul deja existent la preferintele sale, dar in pricipiu exista doua montaje de baza, care se pot combina : intre ape, la pluta si Pater Noster. Primul este supus actiunii curentului de apa, vantului si tractiunii pestisorului momeala, in timp ce al doilea va ramane exact in locul lansarii. In functie de conditile de pescuit, fiecare are avantajele si dezavantajele sale.
Montajul intre ape este cel mai simplu si raspandit. Se compune dintr-o pluta fixa sau culisanta, cu o portanta intre 3 – 20 grame, suficienta cat sa impiedice pestisorul momeala sa o scufunde, dintr-un plumb si un carlig (simplu, dublu sau triplu). Struna este de regula atasata de linie printr-un vartej, pentru ca evolutia pestisorului momeala sa nu rasuceasca firul. La pescuitul stiucii, salaului si somnului mare struna va fi metalica, preferabil cat mai flexibila pentru ca evolutia pestisorului sa fie cat mai naturala.
Montajul Pater Noster
In functie de pozitia plumbului fata de pestisorul momeala, exista doua variante ale monturii Pater Noster: cu plumbul pe fundul apei si pestisorul deasupra, sau cu pestisorul legat dupa plumbul care va fi culisant (aici doua poze cu cele doua cazuri). In cel de-al doilea caz vom folosi un pestisor care innoata de preferinta la suprafata (oblete, carasel), pentru a nu se infunda in mal, caz in care montura devine ineficienta.
Pestisorii momeala
In principiu orice specie de peste poate servi ca momeala daca este suficient de rezistenta in carlig. De asemenea, trebuie respectate limitele minime stabilite prin lege pentru fiecare specie in parte.
Modul de intepare a pestisorului este prezentat in imaginile urmatoare. Alegerea depinde de tipul pestisorului, de marimea acestuia, stilul de pescuit. Important este ca acul sa fie foarte bine ascutit. Cand il intepati de spate, aveti grija sa nu-i atingeti sira spinarii. Tineti minte ca un rapitor incepe sa inghita prada de la cap. Acesta este motivul pentru care va recomand prima varianta de intepare.
Caraselul este una dintre cele mai bune momeli (e foarte rezistent in carlig), tiparul (la pescuitul somnului), babusca, rosioara.
Pestisorii fie ii cumparam din piata (in orasele mari), fie ii prindem din timpul verii, cand acestia abunda, si ii tinem acasa intr-un acvariu, bidon de plastic si ii folosim la nevoie, fie ii pescuim cu o napatca mica de 1×1 metri, chiar pe locul de pescuit. Pentru a-i pastra mai mult timp trebuie sa le asiguram conditii optime de lumina (nu-i tineti in beci fara lumina), temperatura (10-20 grade Celsius), oxigen (folositi un aerator de acvariu) si hrana.
Cum pescuim?
Lansarea montajului in locul vizat se face cu grija pentru ca pestisorul sa nu se deterioreze sau sa zboare din carlig. Este de preferat lansarea pe sub mana. In cazul in care panta pe care o face firul este suficient de mare, putem lansa fara momeala, dupa care intindem firul, prindem pestisorul de fir prin intermediul unei agrafe si il lasam sa coboare pe fir in apa, pana la adancimea reglata in prealabil cu un stopper. Asezarea lansetei in suport se va face dupa ce ne-am asigurat ca frana mulinetei este bine reglata.
In cazul in care pescuim cu o montura intre ape, din cand in cand vom mai misca momela din loc, pentru a ‘acoperi’ o suprafata mai mare de apa.
Muscatura este de obicei sesizata printr-o scufundare a plutei urmata de tragerea firului. Pluta de poate si culca, daca rapitorul porneste spre suprafata. Fiti gata sa-i dati fir, pentru a nu simti o rezistenta anormala din partea pestisorului momeala. Inteparea trebuie facuta atunci cand considerati ca rapitorul are in gura carligele din momeala. Aceasta durata este extrem de variabila, chiar pentru aceeasi specie. Mai bine il lasati mai mult decat mai putin, pana cand veti sti sa apreciati corect momentul inteparii.
Echipamentul necesar
1. Lanseta intre 3-4 metri, cu o actiune telebolica. Puterea ei va fi corelata cu talia pestilor urmariti. Pentru distante mai mici se poate folosi si o undita de 4-6 metri.
2. Mulineta nu are o asa de mare importanta ca in cazul altor tehnici. Alegeti mai degraba una mai mare decat una mica, cu 1-3 rulmenti. Ar trebui sa poata inmagazina 150 metri de 0.3. Atentie la reglarea franei.
3. Nylon-ul poate fi obisnuit, dar unul fluorescent va va ajuta sa vedeti ‚plecarile’ mai bine. 0.26 e un diametru bun, 0.24 pentru un pescuit la distanta mai mare, 0.30 daca pescuiti in locuri cu agatari frecvente. Pentru capturile capitale, diametrul va fi crescut corespunzator.
4. Strune metalice flexibile, de un diametru corelat cu marimea pestilor vizati, pentru stiuca si exemplare mai mari de salau si somn.
5. Gama de plute cu portanta de la 5 la 20 grame.
6. Plumbi intr-o gama de la 1 la 10 grame pentru echilibrarea plutei, precum si plumbi cu ochet de 20 – 40 grame pentru monturile Pater Noster.
7. Vartejuri cu agrafe.
O data cu dezghetul apelor, primavara devreme, pescarii isi fac aparitia ca niste naluci ce apar sporadic pe malul raului. Si asta pentru ca in cele cateva saptamani care ne despart de inceputul prohibitiei in apele de ses si de coline, putem incerca cu sanse destul de serioase sa „spargem gheata” si sa prindem primul clean al noului an.
LOCURI:
Conditiile oferite in aceasta perioada de raul din zonele submontane difera de cele oferite de raul de ses ce serpuieste lenes printre coline si face meandre largi la ses. Astfel, raul de munte este de obicei complet dezghetat, datorita curentului rapid care impiedica mentinerea ghetii, mai ales daca se nimereste sa fie mai cald vreme de cateva zile. Asa cum ne-am obisnuit deja, in ultimii ani zilele de iarna din martie-aprilie alterneaza cu cele insorite, de primavara. Apa este de obicei limpede si foarte scazuta, pestii vlaguiti de iarna preferand locurile adanci si cu curent mai putin vioi. Cam pe aici sta si cleanul, gasind forta sa inoate impotriva curentului si chiar sa se ridice dupa cate o musculita, in zilele insorite si fara vant.
Mai jos, spre ses, acolo unde raul isi lateste albia si isi domoleste curentul, gheata persista inca pe alocuri. Apa este in crestere, datorita topirii acestor petice de gheata, ceea ce determina o transparenta scazuta si o crestere continua a nivelului raului, premise destul de pesimiste pentru potentialii amatori de clean.
In concluzie, pe cat posibil este bine sa incercam sa tentam cleanul pe cursul superior al raului, spre munte, acolo unde apa limpede si cu nivel constant, desi destul de scazuta, eliberata de ceva vreme de platosa de gheata, ne va rasplati eforturile cu cateva capturi. Atentie insa sa nu ne trezim ca pescuim intr-o apa cu regim de munte (in care pescuitul este interzis pana la 1 mai!). Deci trebuie sa ne informam in legatura cu delimitarea intre apa de munte si cea de coline. Dupa ce ne-am convins ca vom pescui intr-o apa de coline, cautam cu predilectie picioarele podurilor, cuptoarele sapate de curent in mal, bulboanele linistite, adaposturile din spatele arborilor prabusiti in apa sau cele de dupa stancile ce bareaza curentul. Cam pe aici ar trebui sa fie si cardurile de cleni.
De precizat ca in sectoarele de rau in care se deverseaza ape calde de la termocentrale rezultatele la pescuitul cleanului la inceput de sezon pot fi de-a dreptul exceptionale!
MOMELI:
In aceasta perioada a anului cele mai bune rezultate se obtin folosind momeli naturale. Foarte rar putem avea muscatura la naluci, in special la voblere foarte mici sau la muste artificiale. Ne vom axa deci pe un pescuit de finete, la pluta, avand in carlig viermi sau carabete (momeli redutabile pentru pescuitul cleanului in ape reci si limpezi), iar in conditii de apa tulbure (in general in raul de ses), vom pune in carlig o mica rama de gunoi. Pe apa limpede, unii pescari pun in carlig in aceasta perioada un mic pestisor (3 – 4 cm), fie el boistean, oblete sau porcusor. Altii prefera o momeala mult mai la indemana-miezul de paine alba, inmuiat in apa si apoi framantat.
NADIREA:
Este foarte indicata, mai ales daca pescuim cu viermi sau miez de paine. Astfel, pentru cazul in care pescuim cu miez de paine, o nadire cu paine este suficienta. In schimb pentru pescuitul cu viermusi este indicat sa folosim o nada pe care o preparam pe malul apei (in componenta ei intrand pesmet, faina de carne, putin lapte praf) si careia ii adaugam ceva viemusi.
Chiar daca nu avem muscatura, este indicat sa nadim destul de des si in cantitati mici. Daca insa avem muscatura, aruncam o „nuca” de nada si apoi lansam si montura cu pluta, care sa fie purtata de curentul usor imediat in urma nadei. Prastia pentru nadire se dovedeste utila mai ales daca raul este lat si locurile bune sunt la distanta mare de mal.
USTENSILE:
Folosim o lanseta fina (sheffield) de 4 – 4,2 m, care va lansa cu minim de efort din partea pescarului o montura fina, compusa dintr-o pluta cu portanta de 1,5 – 2 g (chiar mai mult, daca vrem sa pescuim la distanta mare), cu plumbaj alcatuit dintr-o oliva si o alica opritor; firul de pe mulineta va fi de 0,14 mm, iar struna de 0,12 mm, avand legat un carlig din sarma fina, dar rezistenta, nr. 12-14.
Pentru raurile inguste sau in locurile presarate cu obstacole acvatice mai utila se dovedeste a fi o varga „fixa” de 4 – 5 m lungime, usoara, care ne va ajuta sa controlam mai bine linurile din spatele acestora. In acest caz pluta va fi usoara si echilibrata „la rasul” apei. Nu vom uita minciogul acasa, caci surprizele placute sunt oricand posibile!
TEHNICA PESCUITULUI:
Alegem locurile descrise mai sus, lansam cateva „nuci” de nada, reglam pluta la o adancime care sa permita momelii sa se mentina la aproximativ o palma de fundul apei, pe vreme calda chiar mai spre suprafata. Tinand cont de faptul ca apa este destul de scazuta si limpede, vom incerca sa ramanem camuflati si sa plasam momeala fara prea mult zgomot.
Discutiile cu tovarasii de pescuit le vom lasa pe mai tarziu, acum ne vom rezuma la a fi linistiti si a controla cu momeala locurile bune. Daca nu avem nici un rezultat dupa nadirea de apel si cateva zeci de „curgeri” ale monturii departe, spre aval, vom schimba locul de pescuit. Uneori, pe raul din zona submontana, intre locurile de pescuit la clean este distanta de un sfert de ora de mers intins. Deci imbracamintea comoda si bocancii de calitate ne vor face viata mai usoara.
Fir intins la cleni de primavara!
Iar daca nu veti prinde, nu fiti tristi! Veti ramane cu bucuria ca ati revazut raul de care va leaga atatea amintiri.
Autor: Bogdan Cristescu, martie 2001
