Pescuit la rapitor
Unde gasim salaul – Pescuit la salau
Salaul, originar din apele Europei de Est, este un rapitor nativ care la sfarsitul anilor 1800 s-a raspandit in majoritatea raurilor de campie din Europa. Spre deosebire de alte specii de pesti, salaul nu iubeste lumina iar din acest motiv acesta ataca dimineata devreme si seara tarziu sau chiar noaptea. Cu un vaz foarte bine dezvoltat, mai este denumit si pestele cu ochi mari, intrucat acesta poate vedea foarte bine si in ape tulburi. In cursul zilei salau sta in adancuri, iar capturarea acestui peste este foarte dificila daca folosim naluci de suprafata. Din acest motiv, pescuitul la salau in cursul zilei este practic cu jig-uri (si gume) sau naluci de ”fund”. Salaii ataca in grup, intrucat munca in echipa este mult mai eficienta iar prada va fi dezorientata daca atacatorii controleaza o zona mare. Daca ne hotaram sa mergem la pescuit de salau, ar fi bine sa alegem o zi noroasa daca pescuim la amiaza dar cele mai bune perioade sunt dimineata devreme (la rasarit) si spre asfintit. In imaginea prezentata mai jos observati unde gasim salaul in functie de tipul apei si anume in adancuri in cursul zilei si la suprafata si in zona malului la asfintit.
Este de departe cea mai respandita metoda de pescuit la rapitori, datorita costurilor reduse si a usurintei de folosire. Principiul este cat se poate de simplu: rapitorii se hranesc cu pestisori vii ? Atunci sa le oferim astfel de pestisori, garnisiti bineinteles cu carligele corespunzatoare.
Metoda da rezultate atat pentru incepatorii aflati la primele capturi, cat si pentru pescarii ‘cu pretentii’, aflati in cautarea capturilor capitale. Singura conditie este de a adapta montajul si pestisorul momeala cu talia pestilor cautati. Speciile pe care le vizeaza de aceasta metoda sunt stiuca, salaul, bibanul si somnul.
Avantaje:
1. Este simplu de folosit, chiar daca subtilitatile nu lipsesc, ca de altfel la orice metoda. Odata montura lansata in apa, nu mai ramane decat sa fie supravegheata. Nu e metoda cea mai eficace de pescuit cu pestisor, dar pentru un pescar debutant este un inceput.
2. Este una dintre cele mai bune metode de a prinde pesti mari. Dovada stau capturile prezentate in revistele de pescuit.
Dezavantaje:
1. In ceea ce priveste insa numarul de pesti prinsi, metoda este mai putin buna, cedand teren in favoarea metodelor active, de cautare a rapitorilor in locurile unde banuim ca se ascund.
2. Cei ce pescuiesc cu momeli artificiale vor obiecta dificultatea gasirii si pastrarii pestisorilor momeala.
Montajele de baza
Exista o multitudine de montaje, fiecare pescar adaptand unul deja existent la preferintele sale, dar in pricipiu exista doua montaje de baza, care se pot combina : intre ape, la pluta si Pater Noster. Primul este supus actiunii curentului de apa, vantului si tractiunii pestisorului momeala, in timp ce al doilea va ramane exact in locul lansarii. In functie de conditile de pescuit, fiecare are avantajele si dezavantajele sale.
Montajul intre ape este cel mai simplu si raspandit. Se compune dintr-o pluta fixa sau culisanta, cu o portanta intre 3 – 20 grame, suficienta cat sa impiedice pestisorul momeala sa o scufunde, dintr-un plumb si un carlig (simplu, dublu sau triplu). Struna este de regula atasata de linie printr-un vartej, pentru ca evolutia pestisorului momeala sa nu rasuceasca firul. La pescuitul stiucii, salaului si somnului mare struna va fi metalica, preferabil cat mai flexibila pentru ca evolutia pestisorului sa fie cat mai naturala.
Montajul Pater Noster
In functie de pozitia plumbului fata de pestisorul momeala, exista doua variante ale monturii Pater Noster: cu plumbul pe fundul apei si pestisorul deasupra, sau cu pestisorul legat dupa plumbul care va fi culisant (aici doua poze cu cele doua cazuri). In cel de-al doilea caz vom folosi un pestisor care innoata de preferinta la suprafata (oblete, carasel), pentru a nu se infunda in mal, caz in care montura devine ineficienta.
Pestisorii momeala
In principiu orice specie de peste poate servi ca momeala daca este suficient de rezistenta in carlig. De asemenea, trebuie respectate limitele minime stabilite prin lege pentru fiecare specie in parte.
Modul de intepare a pestisorului este prezentat in imaginile urmatoare. Alegerea depinde de tipul pestisorului, de marimea acestuia, stilul de pescuit. Important este ca acul sa fie foarte bine ascutit. Cand il intepati de spate, aveti grija sa nu-i atingeti sira spinarii. Tineti minte ca un rapitor incepe sa inghita prada de la cap. Acesta este motivul pentru care va recomand prima varianta de intepare.
Caraselul este una dintre cele mai bune momeli (e foarte rezistent in carlig), tiparul (la pescuitul somnului), babusca, rosioara.
Pestisorii fie ii cumparam din piata (in orasele mari), fie ii prindem din timpul verii, cand acestia abunda, si ii tinem acasa intr-un acvariu, bidon de plastic si ii folosim la nevoie, fie ii pescuim cu o napatca mica de 1×1 metri, chiar pe locul de pescuit. Pentru a-i pastra mai mult timp trebuie sa le asiguram conditii optime de lumina (nu-i tineti in beci fara lumina), temperatura (10-20 grade Celsius), oxigen (folositi un aerator de acvariu) si hrana.
Cum pescuim?
Lansarea montajului in locul vizat se face cu grija pentru ca pestisorul sa nu se deterioreze sau sa zboare din carlig. Este de preferat lansarea pe sub mana. In cazul in care panta pe care o face firul este suficient de mare, putem lansa fara momeala, dupa care intindem firul, prindem pestisorul de fir prin intermediul unei agrafe si il lasam sa coboare pe fir in apa, pana la adancimea reglata in prealabil cu un stopper. Asezarea lansetei in suport se va face dupa ce ne-am asigurat ca frana mulinetei este bine reglata.
In cazul in care pescuim cu o montura intre ape, din cand in cand vom mai misca momela din loc, pentru a ‘acoperi’ o suprafata mai mare de apa.
Muscatura este de obicei sesizata printr-o scufundare a plutei urmata de tragerea firului. Pluta de poate si culca, daca rapitorul porneste spre suprafata. Fiti gata sa-i dati fir, pentru a nu simti o rezistenta anormala din partea pestisorului momeala. Inteparea trebuie facuta atunci cand considerati ca rapitorul are in gura carligele din momeala. Aceasta durata este extrem de variabila, chiar pentru aceeasi specie. Mai bine il lasati mai mult decat mai putin, pana cand veti sti sa apreciati corect momentul inteparii.
Echipamentul necesar
1. Lanseta intre 3-4 metri, cu o actiune telebolica. Puterea ei va fi corelata cu talia pestilor urmariti. Pentru distante mai mici se poate folosi si o undita de 4-6 metri.
2. Mulineta nu are o asa de mare importanta ca in cazul altor tehnici. Alegeti mai degraba una mai mare decat una mica, cu 1-3 rulmenti. Ar trebui sa poata inmagazina 150 metri de 0.3. Atentie la reglarea franei.
3. Nylon-ul poate fi obisnuit, dar unul fluorescent va va ajuta sa vedeti ‚plecarile’ mai bine. 0.26 e un diametru bun, 0.24 pentru un pescuit la distanta mai mare, 0.30 daca pescuiti in locuri cu agatari frecvente. Pentru capturile capitale, diametrul va fi crescut corespunzator.
4. Strune metalice flexibile, de un diametru corelat cu marimea pestilor vizati, pentru stiuca si exemplare mai mari de salau si somn.
5. Gama de plute cu portanta de la 5 la 20 grame.
6. Plumbi intr-o gama de la 1 la 10 grame pentru echilibrarea plutei, precum si plumbi cu ochet de 20 – 40 grame pentru monturile Pater Noster.
7. Vartejuri cu agrafe.
