Connect with us

Pescuit la rapitor

Localizarea bibanului – Pescuit la biban

Publicat

pe

Bibanul, foarte greu de confundat cu orice alta specie, este un peste care trece prin mai multe perioade de hranire. Cand sunt mici, acestia se hranesc cu purici de apa sau crustacee iar odata ce inainteaza in varsta vor ataca larvele de insecte sau lipitorile. In jurul greutatii de 100 – 120 g, bibanii incep sa atace pestisori iar dimensiunile si greutate acestora incep sa se dubleze foarte repede. Atunci cand pescuim la biban, nu ne trebuie un echipament special, o lanseta de spening si o naluca mica (rotativa sau oscilanta) ne este suficient, intrucat aceste peste este foarte lacom si ataca cam orice misca. Daca pescuit la pluta si pestisor este mult mai simplu, cu o varga si o montura simpla pentru biban putem umple un juvelnic.

In principiu localizarea bibanului este foarte simpla in functie de anotimp, iarna acestia se adapostesc in zone adanci, cum ar fi gropile sau daca este un lac de acumulare, acestia prefera zona barajelor sau stavilarelor. Spre deosebire de iarna, vara bibanii creaza ambuscade in zonele ierboase (papurisi sau plauri) intrucat in aceste zone bancurile de obleti sau alte specii de pesti mici se hranesc. In imaginea prezentata mai jos puteti observa unde se hranesc bibanii in lacuri sau rauri dar si ce zone prefera.

Localizarea Bibanului pe lac sau rau in functie de anotimp

Apasă ca să comentezi

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pescuit la rapitor

Pescuitul la rapitor cu pestisori vii

Publicat

pe

Scris de

Este de departe cea mai respandita metoda de pescuit la rapitori, datorita costurilor reduse si a usurintei de folosire. Principiul este cat se poate de simplu: rapitorii se hranesc cu pestisori vii ? Atunci sa le oferim astfel de pestisori, garnisiti bineinteles cu carligele corespunzatoare.

Metoda da rezultate atat pentru incepatorii aflati la primele capturi, cat si pentru pescarii ‘cu pretentii’, aflati in cautarea capturilor capitale. Singura conditie este de a adapta montajul si pestisorul momeala cu talia pestilor cautati. Speciile pe care le vizeaza de aceasta metoda sunt stiuca, salaul, bibanul si somnul.

Avantaje:

1. Este simplu de folosit, chiar daca subtilitatile nu lipsesc, ca de altfel la orice metoda. Odata montura lansata in apa, nu mai ramane decat sa fie supravegheata. Nu e metoda cea mai eficace de pescuit cu pestisor, dar pentru un pescar debutant este un inceput.

2. Este una dintre cele mai bune metode de a prinde pesti mari. Dovada stau capturile prezentate in revistele de pescuit.

Dezavantaje:

1. In ceea ce priveste insa numarul de pesti prinsi, metoda este mai putin buna, cedand teren in favoarea metodelor active, de cautare a rapitorilor in locurile unde banuim ca se ascund.

2. Cei ce pescuiesc cu momeli artificiale vor obiecta dificultatea gasirii si pastrarii pestisorilor momeala.

Montajele de baza

Exista o multitudine de montaje, fiecare pescar adaptand unul deja existent la preferintele sale, dar in pricipiu exista doua montaje de baza, care se pot combina : intre ape, la pluta si Pater Noster. Primul este supus actiunii curentului de apa, vantului si tractiunii pestisorului momeala, in timp ce al doilea va ramane exact in locul lansarii. In functie de conditile de pescuit, fiecare are avantajele si dezavantajele sale.

Montajul intre ape este cel mai simplu si raspandit. Se compune dintr-o pluta fixa sau culisanta, cu o portanta intre 3 – 20 grame, suficienta cat sa impiedice pestisorul momeala sa o scufunde, dintr-un plumb si un carlig (simplu, dublu sau triplu). Struna este de regula atasata de linie printr-un vartej, pentru ca evolutia pestisorului momeala sa nu rasuceasca firul. La pescuitul stiucii, salaului si somnului mare struna va fi metalica, preferabil cat mai flexibila pentru ca evolutia pestisorului sa fie cat mai naturala.

Montajul Pater Noster

In functie de pozitia plumbului fata de pestisorul momeala, exista doua variante ale monturii Pater Noster: cu plumbul pe fundul apei si pestisorul deasupra, sau cu pestisorul legat dupa plumbul care va fi culisant (aici doua poze cu cele doua cazuri). In cel de-al doilea caz vom folosi un pestisor care innoata de preferinta la suprafata (oblete, carasel), pentru a nu se infunda in mal, caz in care montura devine ineficienta.

Pestisorii momeala

In principiu orice specie de peste poate servi ca momeala daca este suficient de rezistenta in carlig. De asemenea, trebuie respectate limitele minime stabilite prin lege pentru fiecare specie in parte.

Modul de intepare a pestisorului este prezentat in imaginile urmatoare. Alegerea depinde de tipul pestisorului, de marimea acestuia, stilul de pescuit. Important este ca acul sa fie foarte bine ascutit. Cand il intepati de spate, aveti grija sa nu-i atingeti sira spinarii. Tineti minte ca un rapitor incepe sa inghita prada de la cap. Acesta este motivul pentru care va recomand prima varianta de intepare.
Caraselul este una dintre cele mai bune momeli (e foarte rezistent in carlig), tiparul (la pescuitul somnului), babusca, rosioara.

Pestisorii fie ii cumparam din piata (in orasele mari), fie ii prindem din timpul verii, cand acestia abunda, si ii tinem acasa intr-un acvariu, bidon de plastic si ii folosim la nevoie, fie ii pescuim cu o napatca mica de 1×1 metri, chiar pe locul de pescuit. Pentru a-i pastra mai mult timp trebuie sa le asiguram conditii optime de lumina (nu-i tineti in beci fara lumina), temperatura (10-20 grade Celsius), oxigen (folositi un aerator de acvariu) si hrana.

Cum pescuim?

Lansarea montajului in locul vizat se face cu grija pentru ca pestisorul sa nu se deterioreze sau sa zboare din carlig. Este de preferat lansarea pe sub mana. In cazul in care panta pe care o face firul este suficient de mare, putem lansa fara momeala, dupa care intindem firul, prindem pestisorul de fir prin intermediul unei agrafe si il lasam sa coboare pe fir in apa, pana la adancimea reglata in prealabil cu un stopper. Asezarea lansetei in suport se va face dupa ce ne-am asigurat ca frana mulinetei este bine reglata.

In cazul in care pescuim cu o montura intre ape, din cand in cand vom mai misca momela din loc, pentru a ‘acoperi’ o suprafata mai mare de apa.

Muscatura este de obicei sesizata printr-o scufundare a plutei urmata de tragerea firului. Pluta de poate si culca, daca rapitorul porneste spre suprafata. Fiti gata sa-i dati fir, pentru a nu simti o rezistenta anormala din partea pestisorului momeala. Inteparea trebuie facuta atunci cand considerati ca rapitorul are in gura carligele din momeala. Aceasta durata este extrem de variabila, chiar pentru aceeasi specie. Mai bine il lasati mai mult decat mai putin, pana cand veti sti sa apreciati corect momentul inteparii.

Echipamentul necesar

1. Lanseta intre 3-4 metri, cu o actiune telebolica. Puterea ei va fi corelata cu talia pestilor urmariti. Pentru distante mai mici se poate folosi si o undita de 4-6 metri.

2. Mulineta nu are o asa de mare importanta ca in cazul altor tehnici. Alegeti mai degraba una mai mare decat una mica, cu 1-3 rulmenti. Ar trebui sa poata inmagazina 150 metri de 0.3. Atentie la reglarea franei.

3. Nylon-ul poate fi obisnuit, dar unul fluorescent va va ajuta sa vedeti ‚plecarile’ mai bine. 0.26 e un diametru bun, 0.24 pentru un pescuit la distanta mai mare, 0.30 daca pescuiti in locuri cu agatari frecvente. Pentru capturile capitale, diametrul va fi crescut corespunzator.

4. Strune metalice flexibile, de un diametru corelat cu marimea pestilor vizati, pentru stiuca si exemplare mai mari de salau si somn.

5. Gama de plute cu portanta de la 5 la 20 grame.

6. Plumbi intr-o gama de la 1 la 10 grame pentru echilibrarea plutei, precum si plumbi cu ochet de 20 – 40 grame pentru monturile Pater Noster.

7. Vartejuri cu agrafe.

Citeşte continuarea

Top Articole