Cascadele sau zona stavilarelor sunt de obicei una din cele mai mari provocari pentru pescari. Cea ce trebuie sa stiti este ca: „cu cat este mai dificil locul de pescuit cu atat sansele de a prinde peste se dubleaza ” iar aceste zone nu trebuiesc evitate. Chiar daca la suprafata curentii ne dau fiori, in zona substratului apa nu mai este atat de agitata iar cu ajutorului unui feeder sau bologneza putem razbate fara probleme. Mai jos o sa va prezentam doua imagini, unde anumite zone de pescuit sunt iscriptionate cu A, B, C, D, E, F, G. Chiar daca locul de pescuit prezentat in imagine nu va semana niciodata cu zona in care pescuiti, un singur lucru trebuie tinut cont, daca se afla o cascada in zona, caracteristicile din poze sunt asemanatoare.
In zona A se gasesc de obicei pestii de talie mica (de ex. alibiturile), intrucat cursul este mai lin, dar tot in aceasta zona se afla si clenii, care vaneaza sau cauta hrana provenita din copacii lasati pe luciul apei.
In zona B aflata sub cascada sau in apropiere isi fac veacul bibanii, organizand mici ambuscade pentru procurarea hranei.
In zona C acolo unde curentul este mai puternic iar apa destul de oxigenata, se afla mrenele, intrucat acestea prefera zonele cu substrat tare – pietros iar din cauza vartejului creat de casca substratul nu are cum sa fie moale, intrucat aluviunile, malul sau nisipul este purtat de curent.
In zona D, F, G, in principiu traiesc carasi, platici, ciortani,aceste zone sunt bogate in vegetatie acvatica (plauri, ierburi acvatice), unde hrana se gaseste din belsiug. Chiar daca este dificil de lansat, aceste zone sunt prinzatoare, fiind populate in special cu specii de pesti pajnici (cum stiucile vaneaza de obicei in imediata apropiere, daca pestele nu mananca, trebuie sa luati in calcul perioadele de hranire a stiucii).
In zona E de obicei spre margini (la marginea zonelor D, F), unde se termina plaurii sau alte ierburi acvatice, stiucile stau la panda iar lupta pentru teritoriu va fi aprig disputata (cea mai mare stiuca revendica teritoriul).
